Acum cinci ani sustineam o lucrare la Universitate pledand pentru introducerea dezvoltarii personale in scoli si cu toate ca-mi doream foarte mult sa se intample acest lucru nu mi-am imaginat nicio clipa ca vor mai trece doar cinci ani pana sa se intample acest lucru. Ma bucur mult. Ma bucur ca am fost un pic vizionara, e satisfactia micului vizionar, dar mai ales ma bucur pentru copii si pentru noi ca oameni in general. intotdeauna am crezut ca ceea ce ne lipseste pentru a fi capabili de fericire este o inteligenta emotionala bine explorata si bine dezvoltata. Va fi benefic atat pentru elevii nostri, dar si pentru noi, cei care-i vom ajuta in acest demers. Pentru ca noi nu am avut sansa sa ne aplecam asupra noastra cu cunoasterea si iluminarea pe care ne-o da acest studiu, nu am avut sansa sa ne acordam timp, si n-am avut nici ghizi care sa ne poarte pasii prin pesterile ascunse ale sufletului.Ma gandesc mult la misiunea noastra. Probabil fiecare preda o anume materie: fizica, chimie, ...

Cine sunt eu si ce cunosc despre mine? Aceasta nu este doar o intrebare filosofica, ci este chiar premisa unei autocunoasteri autentice a fiecaruia dintre noi in parte. Unul din cele mai importante scopuri ale scolii si ale educatiei este acela de a pune copilul fata in fata cu el insusi si de a-l ajuta sa isi raspunda la intrebarile pe care i le ridica propria sa viata de zi cu zi. Viata unui copil nu se refera doar la o rutina a activitatilor sale, ci este foarte complexa si bogata, in special din punct de vedere emotional. O banala interactiune poate avea un ecou profund in interiorul unui copil. O informatie oarecare poate crea confuzie in mintea lui sau poate trezi teama. Timpul pe care acesti copii il petrec la scoala este nu doar o ocazie pentru a le creste performantele intelectuale, ci si o oportunitate de a-i ajuta sa se maturizeze emotional, de a le oferi sprijin si deschidere in incercarea lor de a creste mari. Uneori realitatea ii preseaza sa creasca mai repede decat ar fi ...