Acum cinci ani sustineam o lucrare la Universitate pledand pentru introducerea dezvoltarii personale in scoli si cu toate ca-mi doream foarte mult sa se intample acest lucru nu mi-am imaginat nicio clipa ca vor mai trece doar cinci ani pana sa se intample acest lucru. Ma bucur mult. Ma bucur ca am fost un pic vizionara, e satisfactia micului vizionar, dar mai ales ma bucur pentru copii si pentru noi ca oameni in general. intotdeauna am crezut ca ceea ce ne lipseste pentru a fi capabili de fericire este o inteligenta emotionala bine explorata si bine dezvoltata. Va fi benefic atat pentru elevii nostri, dar si pentru noi, cei care-i vom ajuta in acest demers. Pentru ca noi nu am avut sansa sa ne aplecam asupra noastra cu cunoasterea si iluminarea pe care ne-o da acest studiu, nu am avut sansa sa ne acordam timp, si n-am avut nici ghizi care sa ne poarte pasii prin pesterile ascunse ale sufletului.

Ma gandesc mult la misiunea noastra. Probabil fiecare preda o anume materie: fizica, chimie, geografie, matematica, romana, engleza si multe alte materii si, dintr-o data, primim un rol nou, o misiune noua, extrem de importanta, poate cea mai importanta misiune de pana acum: sa insotim copiii intr-o calatorie spre ei insisi. Calatoria aceasta in care pornim imi aminteste de Pinocchio, de greierasul Constiinta si de o carte care se chema Continentul colorat pe care adoram sa o citesc cand eram mica. Este intr-adevar o calatorie spre propriul continent mai mult sau mai putin colorat, taram pe care vrem sa-l descoperim, sa-l cunoastem, sa-l modelam astfel incat sa ne putem aseza viata asa cum mult visam.

V-ati intrebat ce ne impiedica sa ne implinim cele mai ascunse visuri? Sau ce ne ajuta sa ni le implinim?

Multe studii au demonstrat ca absolventii unor universitati de renume care terminau cu media zece pe linie nu reuseau in viata, nu reuseau pe plan personal, nici chiar profesional desi erau extrem, extrem de inteligenti. Iar altii, care nu straluceau in mod deosebit, aveau job-uri de succes,  bine platite, erau impliniti pe plan profesional, si fericiti in viata de familie. in timp ce unii dintre studentii excelenti nu reusesc nici macar sa-si intemeieze o familie…

Se pare ca este un soi de alchimie, o concentratie de inteligente… multiple.  Nu stim formula, nu stim concentratii si dilutii, insa stim cel putin o parte din ingrediente; stim ca avem nevoie de inteligenta emotionala, de inteligenta sociala si poate chiar in mai mare masura decat inteligenta intelectuala. De fapt oare ce inseamna inteligenta intelectuala? Ce inseamna cunoastere? Mai ales acum cand avem internet si putem afla tot ceea ce nu stim?

Si oare ce ne influenteaza in procesul de invatare?

Imi amintesc de anii mei de scoala… Cu totii ne amintim… Materiile care ne placeau, ne atrageau, pe care le intelegeam cu usurinta si materiile grele care ne dadeau batai de cap, note mici, si certuri de la parinti. Profesorii care ne erau dragi si asteptam nerabdatori la ora sau profesorii de care ne temeam si ne doream sa nu vina la ora, sau sa intarzie macar cinci minute… Si ce-mi parea mie greu probabil voua va parea usor…si profesorii care-mi placeau mie poate nu va placeau si voua, sau poate ne placeau aceleasi lucruri… Cert este ca fiecare profesor era iubit de anumiti elevi… Depinde de ce aveau in comun…

Se vorbeste de mult despre inteligentele multiple, dar nu stiu daca cineva le ia cu adevarat in seama… Fiecare copil are o inteligenta dominanta, pe care noi trebuie sa o depistam si sa ne folosim de ea pentru a ajuta copiii sa-si dezvolte si alte inteligente. Toti oamenii sunt inteligenti, toti oamenii care se nasc sanatosi. Felul in care evolueaza fiecare copil depinde de mediu, de familie, de sansa, de sansa de a intalni un profesor care sa-i descopere inteligenta, sa-l aprecieze, sa-l incurajeze, sa creada in el, sa-i alimenteze visul.

Probabil din aceasta cauza suntem profesori. Suntem profesori pentru ca ne dorim sa facem asta, ne dorim sa luam toti copiii cu noi in calatoria spre cunoastere, sa-i inspiram, sa le atingem destinele, sa le faurim aripi cu care sa mearga mai departe ca noi…

Misiunea aceasta noua aduce toate piesele la un loc. Este prima data cand se incearca o educatie holistica, prima data cand ne aplecam spre suflet, spre corp, spre acea minte emotionala responsabila de calitatea vietii traite.

Bunica mea era croitoreasa. O priveam deseori cosand, insa cel mai mult ma fascina cand facea cordoane. Cosea materialul pe dos, totul era sters, decolorat, urat, dar ea lasa o gaurica intr-o parte si, apoi, cand termina de tivit, lua un creion si intorcea cordonul pe fata. Culorile prindeau brusc viata si eu ma bucuram fascinata. Ma gandesc ca misiunea noastra seamana cu ceea ce facea bunica. Ne "intoarcem pe dos", ne descoperim, ne intelegem, ne cunoastem pentru ca mai apoi sa poposim pe continentul colorat…

Cunoasterea se spune ca este de multe ori cheia succesului. Eu cred ca este adevarat. Insa cunoasterea are valente multiple si acum este timpul sa ne aplecam spre cea mai pribegita dintre cunoasteri: cunoasterea de sine. Atunci cand stim cum suntem, cand stim ce ne place, ce facem foarte bine, atunci cand avem o atitudine pozitiva fata de noi insine, cand ne apreciem, cand ne iubim imaginea din oglinda, atunci cand suntem in armonie cu noi insine, atunci ne cunoastem cu adevarat. Atunci cand ne recunoastem emotiile, cand suntem constienti de trairile din interiorul nostru, atunci cand stim ce ne provoaca suferinta, atunci putem sa refuzam ceea ce ne face rau fara sa induram compromisul de a tolera ceea ce este nociv pentru noi. A fi in contact cu emotiile noastre – fie ele placute sau neplacute – este minunat. Este minunat sa le cunoastem, caci in felul acesta cordonul se intoarce pe fata si culorile prind viata… Daca ne dezvoltam capacitatea de a-i intelege pe ceilalti, de a-i cunoaste, de a-i accepta asa cum sunt fara sa fim critici, fara sa lezam, fara sa agresam, fara sa ni se para ca noi stim mai bine decat poate fiecare sa stie pentru sine… in relationarea cu celalalt este la fel de important sa nu permitem sa fim criticati, lezati, agresati… Vorbesc despre noi pentru ca este important ca noi sa stim toate aceste lucruri pentru a-i putea invata pe ei, adica pe elevii nostri cu care pornim in aceasta expeditie spre interior.

In aceasta misiune este important sa-i invatam, dar si mai important este sa-i ascultam. Este important sa stabilim reguli de ascultare. Cu totii trebuie sa ascultam. Si ei trebuie sa invete sa se asculte… Sa vorbeasca pe rand, sa se respecte, sa se aprecieze, sa-si spuna parerea… Ca sa putem sa scapam usor, usor (cu tact si cu rabdare) de rasul unii de ceilalti, de agresivitate, de batjocora si violenta. Sau, ca sa privim dintr-o alta perspectiva, sa ne putem bucura de schimbare, de respect, de apreciere, de prietenie, sa invatam modele de relationare sanatoasa care sa ne conduca catre o stare de bine.

De fapt starea de bine este unul dintre marile noastre obiective in viata. Vrem sa ne fie bine. Cu totii ne dorim asta, fie ca este vorba despre noi sau despre elevii nostri. Si rolul acestei discipline este sa ne ajute sa ne oferim starea de bine. Numai noi ne-o putem crea. Prin alegerile pe care invatam sa le facem, prin felul in care ne gestionam propriile noastre emotii sau prin felul in care gestionam emotiile celor din jurul nostru. Pentru a gestiona este nevoie de cunoastere, este nevoie de intelegere si empatie.

Va voi insoti, vom impartasi experiente, va voi da din intelesul meu, din cunoasterea mea. Fiecare este liber sa aleaga ce i se potriveste si sa duca cu el in clasa, la copii, ceea ce crede ca au ei nevoie… Sa avem grija ca  in calitate de dascali contribuim la formarea de competente care vizeaza formare de trasaturi de personalitate. O facem oricum, in fiecare zi, indiferent ca predam sau nu dezvoltare personala… Doar ca acum, prin aceasta noua misiune devenim constienti… Devenim constienti ca avem o mare responsabilitate pe care trebuie sa ne-o asumam.  Nu este important doar pentru fiecare elev cu care interactionam, este important pentru intreaga societate. Oamenii au trait intotdeauna in grupuri. O calitate a vietii ridicata la nivel de individ ridica calitatea vietii la nivel de grup. Tinem pumnii… Succes tuturor!

Simona Popa

Profesor/ Psiholog